De ce a fost TEDxEroilor 2017 un cadou?

0
79
views

TEDx nu e un eveniment motivaţional. Nu e nici prilej de networking.

TEDx nu e un eveniment superficial, nici prilej de selfie-uri cu feţe cunoscute.

TEDxEroilor e un cadou. E cadoul pe care ni-l fac cei de pe scenă, în primul rând nouă, spectatorilor, prin simplul fapt că îşi spun povestea. Nouă, unor străini. Eu aşa am simţit evenimentul. O fi, desigur, câte puţin din tot ceea ce am înşirat mai sus, dar nu asta contează.

A fost primul eveniment TEDxEroilor la care am participat, iar până acum, credeam că nu pot fi mari diferenţe între a urmări un discurs pe youtube, sau a vedea persoana pe scenă. Dar e diferit, foarte diferit.

În primul rând, nu poţi fi selectiv cu ceea ce asculţi. Nu poţi alege să asculţi doar discursurile a căror tema te interesează şi uite aşa, ajungi să te suprinzi pe tine fiind interest de lipsa apei potabile(tu care te relaxezi în cada plină), de copiii care sunt fascinaţi de săpunul lichid cu care se spală într-o tabăra şcolară ajutătoare, de  politică, puţin mai mult ca înainte, când Andre Krouel îţi repetă de 4 ori, exact ca studenţilor lui de la universitate, cum identifici populismul.

 

Îţi dai seama că mintea te sabotează şi te “traduce” să renunţi la ce îţi doreşti, întocmai ca pe alpinistul care a urcat pe vârful Manaslu, la 8158 m altitudine, deşi tu ai urcat la Crucea de pe Caraiman cu telegondola.  Sau te simţi un reprezentant “de seama” al generaţiei tale când Stacy, o ţipă din SUA care la 17 ani îşi înfiinţa prima companie  vorbeşte despre generaţia care nu îşi mai găseşte locul în birou, care vrea să călătorească şi să lucreze, care caută şi schimbă servicii, ca despre ceva firesc şi natural, deşi greu, în această trecere de la epoca informaţională, la cea a creativităţii.

Aşadar, despre ce şi cine a fost această ediţie a TEDxEroilor, Challenging Tomorrow?

Despre statistici şi date care  nu m-au plictisit. Aproape la fel de bune ca mărturisirile şi momentele artistice

Cum? Simplu pentru Khaled, antreprenorul social care a creat Sowat, sistemul portabil care purifică apa şi o face bună de băut, fără viruşi şi bacterii dar păstrându-i mineralele:

“Vă rog să ridicaţi mâna cei care aveţi apă potabilă acasă.” Toată sala a ridicat mâinile. Apoi a continuat: “Voi sunteţi printre cei 10% norocoşi din intreaga lume .”

Şi cu informaţia asta voi rămâne.

Ştiam că Tulcea e un judeţ sărac pentru că i-am văzut casele amărâte când am trecut pe acolo în drumul meu spre Delta Dunării, acum mulţi ani, dar din povestea Cristinei Grigore, cea care a creat Peditel, un call-center la care cei care răspund sunt medici şi oferă gratuit sfaturi medicale părinţilor, m-am gândit din nou la Tulcea, mi-a păsat de Tulcea: “În iulie 2015, devenind naţionali, majoritatea apelurilor le primeam din judeţul Tulcea. Şi aveam impresia că nu mai suntem în Cluj, ziceam: Doamne, ne-am mutat la Tulcea. Ne sunau pe noi, pentru că în acest judeţ sunt trei medici care merg de trei ori pe săptămână. Este cel mai defavorizat judeţ din România şi în primele 10 din ţară care sună la Peditel.”

Despre ziua de ieri, despre momentul fricii

Vasile Cipcigan e alpinistul care în 2016 a urcat în Munţii Himalaya şi a cucerit vârful Manaslu de 8158 de metri şi a vorbit despre importanţa de a fi pregătit atunci când creierul o să îţi spună toate motivele pentru care nu poţi să faci ceea ce vrei să faci:

“Ziua de ieri, e ziua în care creierul nostru oscilează între agonie şi extaz. Am început să mă gândesc la ce mi-a zis prietenul meu Vlad Căpuşan(puteţi citi un interviu cu Vlad aici) care a încercat în 2013 să ajungă şi el pe Manaslu: tot ce-i greu începe din tabăra 3. Creierul a început să îmi zică: poate vine o avalanşă peste tine, poate îţi îngheaţă mâinile, dacă o să cazi de epuizare? Soţia ta o să se bucure că mergi acasă şi oamenii o să înţeleagă, că a fost frig, că te-a durut capul…În momentul în care creierul îţi aduce aceste frici trebuie să te bazezi pe ceva. De asta eu zic că e mai important să fii pregătit pentru ziua de mâine decât să ai curaj”.

Despre frică a vorbit şi Flaviu Cernescu, cunoscut ca şi Daredevil, cel care s-a plimbat pe marginea barajului Vidraru pe un monociclu: “În România, zgârie-norii sunt de fapt turnurile, coşurile de fum dela fostele combinate. Aveam emoţii însuşi la gândul că vreau să merg cu monociclu pe turn şi nu ştiam cum voi reacţiona.”

Despre oameni care devin un pic mai buni pentru că sunt un pic mai fericiţi

Mihai, om de marketing ca profesie, paraşutist ca pasiune, a vrut să facă ceva care să îl facă fericit, pentru că dacă eşti fericit eşti automat mai bun, spune el. Înainte de saltul cu paraşuta, am regăsit la el aceleaşi îndoieli despre care povestea şi alpinistul Vasile Cipcigan, aceeaşi tendinţa de a renunţa:

“Pe măsură ce te îndrepţi spre avion, te bate vântul tot mai tare, emoţiile cresc îngrozitor. Intri în avion, se închide uşa şi te cuprinde o linişte totală. Urci şi ajungi la 3000 de metri, când pilotul îţi zice că mai ai 3 minute până la lansare. Atunci te întrebi: ce caut eu aici? De ce vreau să fac asta? Vrei să numeri până la trei, dar la doi te aruncă. Primele 10 secunde sunt cele mai senzaţionale, după care urmează relaxarea. Acele 10 secunde se dilată şi urmează plutirea… nu simţi deloc că pici, nu ai gol în stomac.”

Despre iniţiativă, implicare, comunitate. “Adoptă un politician”

Ştiam că Dragoş Bucurenci e expert şi trainer în comunicare, dar până să îl ascult la TEDxEroiolor credeam că e doar un alt coach, ca mulţi alţii. A avut unul dintre cele mai bine construite discursuri, însă unul cu sens. A vorbit despre tendinţa noastră, a românilor de a ne uni când e vorba de proteste şi a ne “scoate ochii” când e vorba de a construi împreună. Ne-a propus să fim mai răbdători cu noii politicieni care intră în acest “joc” şi să îi tratăm ca pe nişte prieteni, pe care nu îi sancţionăm, nu-i aşa, când greşesc, ci încercăm să-i înţelegem, sau să le arătăm că au reşit. “Adoptă un politician” şi scrie-i un mesaj privat pe facebook, nu îţi vărsa off-ul pe wall, a fost mesajul lui.

Despre implicare colectivă a vorbit şi mult aşteptatul Dacian Cioloş. Ne-a povestit că e adesea întrebat de ce nu se mai implică? Dar asta trebuie să facem fiecare, trebuie să luăm noi initiative şi nu să aşteptăm ca lucrurile să se mişte de undeva de sus.

Pulsar Technologies

Despre arta de aţi trăi viaţa

Când Elena Pagu, bătrânică de 90 de ani, şi-a făcut intrarea pe scenă, am văzut o doamna cochetă, îmbrăcată în pantofi cu toc cu care umbla fără probleme, de zici că ar fi câştigat campionatul mondial de marş pe tocuri, nu în adidaşi. “Nu numai că sunt foarte onorată, dar sunt foarte fericită”, a spus doamna Elena când a intrat pe scenă. De câte ori auzim oamenii spunând că sunt fericiţi?

Elena Pagu a fost poezie pe scenă, o prezenţa graţioasă şi amuzantă în egală măsură, plină de voioşie, chiar dacă, din ceea ce a povestit, nu pare să fi avut o viaţă uşoară, însă a acceptat totul cum i s-a dat, aşa cum făceau generaţiile de dinaintea noastră:

“Mie providenţa mi-a dat prin preocupările sau obligaţiile mele să fac drumuri lungi. Ca să ajung la Piatra Neamţ la liceu, făceam pe jos 7 km dus, 7 întors.”

Cei care au ajutat echipa TEDxEroilor în cele 9 luni de organizare a evenimentului, au fost numeroşi sponsori, dintre care principalul a fost compania NN şi firma Arobs Transilvania Software care a oferit un premiu de 4000 de euro proiectului comunitar “Food Waste Combat” , care a câştigat competita “Awards”, organizată de TEDxEroilor, prin votul direct al celor prezenţi la eveniment.În încheiere, să ne amintim mereu, aşa cum ne-a învăţat doamna Elena Pagu că “inima nu are riduri” !

P.S Nu uitaţi să îl votaţi pe romanul şi sirianul nostru(mama româncă, tatăl sirian), Khaled al Mezayen, în competiţia internaţională pentru antreprenoriat social, organizată de Chivas. A ajuns în finală: https://www.chivas.com/ro-ro/the-venture/finalists/people/ro-sowat. Nu de alta, dar ceea ce face chiar funcţionează şi sistemul a fost folosit deja într-o comună din România, una a fost sistată o epidemie de hepatită A, datorită apei care a fost filtrată.

Follow me on facebook
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here