O saptamană cu francezi, în Delta Dunării

0
128
views

Uneori trebuie să întâlneşti nistre străini care să îţi povestească cu pasiune despre ţara ta, cu “lux” de informaţii, cu date istorice, încât să te facă să îţi fie ruşine de ignoranţa ta.

Sunt multe locuri din ţară, oameni cu poveşti şi meserii nebănuite, lupte pentru supravieţuire, mâncăruri bune şi reţete moştenite de generaţii,  despre care nu avem habar. Ştim că România e frumoasă, că are sate încă vii, oraşe pitoreşti, munţi şi mare. Ştim generalităţi.

Eu am aflat câte puţin despre universul vast al Dobrogei şi al Deltei prin intermediul unor francezi: Benajmin, Julien şi Nicholas.

Diversitatea o face foarte prietenoasă pe România aceasta

Benjamin Ribout e cel care s-a gândit să organizeze un festival de film documentar, Pelicam, în Tulcea. S-a îndrăgostit de ţară în timpul facultăţii şi după câteva vizite a hotărât să rămână(din 2006), ca jurnalist la Radio România Internaţional, secţia Franceză. El spune că străinii apreciază în România, tocmai ce noi ne dorim mai mult să rezolvăm:

“Francezilor le place aici faptul că lucrurile sunt mai puţin aşezate, sunt mai mult improvizate, şi te simţi mai în priză, mai viu şi mai liber. Au venit foarte mulţi prieteni ai mei aici după ce le-am povestit ce frumos este. Merg undeva în zona Sulina, dar într-o locaţie izolată şi aici îşi încarcă bateriile. Lor le place aici, ca şi altor francezi, ca şi mie, că nu este foarte turistic, nu simţi că aici au fost deja sute de mii de oameni şi că te aşteaptă cineva cu cine ştie ce publicitate. Proasta organizare, eu cred că este un avantaj şi nouă asta ne place aici. De fapt asta le place străinilor în general la România, că nu este totul aranjat. Diversitatea o face foarte prietenoasă pe România aceasta”

 

Julien e jurnalist la Radio France iar Nicholas e specialist de sunet la radio, ambii profesori la universitate. Nişte francezi simpatici, joviali, atât de diferiţi de oricare dintre profesorii mei de la jurnalism, care ne-au predat un curs de radio searbăd şi plin de definiţii. Oamenii ăştia ne-au vorbit cu pasiune despe radio, ne-au purtat pe străzi, noaptea, în Tulcea, cu nişte reportofoane complicate, ca să ne înveţe să ascultăm şi să înregistrăm sunete.  Cel mai greu a fost să ne oprim din râs şi vorbit, o gaşcă de 14 oameni şi să învăţăm să ascultăm liniştea, să înregistrăm liniştea.

Julien e îndrăgostit de Bucureşti, poate şi pentru că soţia lui e româncă şi bucureşteancă. Ar fi rămas aici, dar oportunităţile de muncă nu erau prea ofertante pentru ei.

 

În trupa noastră de shock(cum ne-a placut să ne alintam), eram oameni din România, Serbia, Armenia, Tucia şi Republica Moldova, dar şi o negresă de Cameroon aflată într-un internship în România. Numitorul comun, de la care eu făceam excepţie, era cunoaşterea limbii franceze. Aşadar, o gaşcă multiculturală, într-un oraş şi regiune la fel de bogată din punct de vedere etnic, după cum aveam să aflu.

 

În Dobrogea, cu precădere în Sulina(orașul care are străzile numerotate, fara nume, intocmai ca în New York), principalele minorităţi sunt ruşii lipoveni, turcii, tătarii, grecii, dar şi evreii, armenii, maghiarii, sau italienii. În Tulcea am mâncat cea mai bună halva, de la un magazin turcesc şi chiftele din peste, pârjoale lipoveneşti, de la restaurantul deschis de campionul mondial la canoe, Ivan Patzaichin.

 

Tot acum, vizitând restaurantul şi magazinul de suveniruiri, am aflat de asociația pornită de sportiv împreună cu partenerul sau de afaceri, Teodor Frolu, pentru a promova practicile de eco turism. Adică te plimbă în Delta cu bărci fără motor, care nu poluează şi nu deranjează păsările, te cazează la localnici acasă(aceştia trebuie să îndeplinească anumite reguli pentru a putea intra în program), te duc la pescuit cu oamenii locului şi mănânci peşte proaspăt, pregătit sub ochii tăi.

E aşa numitul turism lent, pentru că Delta nu ai cum să o descoperi într-o zi. În plus, oamenii au parte de o sursă de venit, pentru că altfel, s-ar întreţine mai mult din ceea ce îşi procura ei, din pescuit.

În ultimii ani, turismul în Delta s-a dezvoltat, vara femeile cheamă ajutoare pentru a face faţă turiştilor, însă asta se intampa doar în anumite părţi ale Deltei. Rămân regiuni în care nu există condiţiile pentru dezvoltarea turismului, apa nu este potabilă şi atunci oamenii trăiesc la limita sărăciei.

Pe lângă pescuit, locuitorii dobrgeni au învăţat să se folosească şi de alte resurse naturale pe care le au la dispoziţie. În satul Vişina este un celebru meşter care face acoperişuri din stuf, în timp ce în satul Greci, încă se mai prelucrează piatră din Munţii Măcinului.

Şi dacă anul viitor, festivalul Pelicam nu se va mai suprapune cu Tiff, vă recomand să mergeţi să vizionaţi filmele proiectate pe faleză. Câştigătorul de anul acesta a fost filmul Zona Franca, cu un subiect despre partea nevăzută a turismului în Patagonia, o antiteză între ambarcaţiunile luxoase pline cu turişti din toată lumea şi viată grea a chilienilor, un popor paşnic, care încep o grevă împotriva creşterii preţului la gaze şi opresc libera circulaţie a turiştilor.

Follow me on facebook
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here