Povestea lui Gabriel Popa – sculptorul de bijuterii

0
199
views

Popa Gabriel nu e bijutierul tipic. Până să aleagă bijuteriile, a iubit sculptura, a studiat filosofie, arhitectură şi estetică şi a creat artă, în apartamentul său de la demisol. Acolo e sanctuarul lui şi “o zi în care nu am intrat în atelier e o zi pierdută”, mi-a spus, unde topeşte aur şi argint la peste 1000 de grade, desenează ideile care-l trezesc noaptea din pat, sau doar visează şi se refugiază în cărţi foarte vechi, cum îi plac lui, cu paginile îngălbenite de mâinile altor oameni .

Photo&Edit Dragos Stefan
Photo&Edit Dragos Stefan

Crede în ciocan, pilă, traforaj şi multă muncă. Acum un an, a pariat pe artă, numai pe artă. Uneori, mai ia mici pauze în timpul zilei şi devine bucătar, şofer, sau menajeră, dar apoi se întoarce la singurul rol care a simţit că are sens pe lumea asta, pentru el: acela de artist.

Mai jos, un interviu în care am vorbit despre bijuterie, de la inspiraţie la mod de realizare, tehnică, materiale, pregătire profesională, job, pasiune, rătăcire şi boală, oameni cheie, dar şi implicarea în probleme sociale, prin bijuterie.

Ce reprezintă bijuteriile tale?

Bijuteria este pentru mine un mod plăcut de a-mi petrece timpul, este un mod de a gândi şi de a comunica. Am preferat să caut în sufletul meu ceva care este relevant pentru mine şi pentru societatea contemporană, sperând că o să creez ceva nou. O bijuterie trebuie să fie spectaculoasă, dar în acelaşi timp purtabilă, să te adresezi unei persoane anume. Când îmi vine o idee, în imaginaţia mea e ceva, pe hârtie iese altceva. Apoi frământ ideea. Când le creez,încerc să folosesc minim de linie şi maxim de expresivitate.

În ce a constat partea de pregătire pentru a putea deveni designer de bijuterii?

În toată perioada de studenţie, de studii, în general, care au contat foarte mult . În liceu am făcut arhitectură, la Craiova, doi ani , apoi la Facultatea de Arte Decorative şi Design din Bucureşti am continuat la Secţia Ceramică, Sticlă, Metal, cu specializarea Metal şi acolo am studiat pe lângă materiile strict legate de design şi metal, filosofie, estetică şi anatomie artistică. Am predat educaţie plastică în învăţământul gimnazial, am pictat, am învăţat multe lucruri legate de compoziţie, de desen, activitatea de creator  obligându-te să şi desenezi. Când îţi vine o idee, te dai nopatea jos din pat şi îţi faci o schiţa, pentru că altfel te trezeşti cu mintea limpede şi e greu să îţi mai aduci aminte.

La fel de importanţi au fost oamenii pe care i-am întâlnit şi profesorii pe care i-am avut. De la toţi am împrumutat ceva frumos pe care acum încerc să îl dau înapoi.

Photo&Edit Dragos Stefan
Photo&Edit Dragos Stefan

Cine sunt acei oameni importanţi?

Mă gândesc la domnul profesor Bogdan Severin Hojbotă, de la Universitatea Naţională de Arte, un om pe care îl apreciez şi căruia îi datorez aproape totul în ceea ce ţine de bijuterie şi stil. Ne-a învăţat cum să gândim un obiect din punct de vedere compoziţional, cromatic, cum să gândim în ansamblu şi să punem la un loc şi mesaj şi idee şi formă. Ne-a învăţat să ne descurcăm pe cont propriu. Asta face mai mult decât orice altceva. Iar partea tehnică am învăţat-o pe parcurs.

Ai un atelier în care să lucrezi?

Am un atelier , unde locuiesc, la demisol, ferit de lume şi de zgomot, sunt înconjurat de utilaje, de cărţi, de sculpturi, desene şi bijuterii. O zi în care nu întru în atelier simt că e o zi pierdută. Atelierul e ca un loc sacru, ca un muzeu: intri şi eşti înconjurat de multe lucruri, multe foarte vechi, cu o poveste a lor.

–  Care îți sunt cele mai dragi obiecte pe care le ai acolo?

–  Am câteva cărţi care îmi sunt foarte dragi şi pe care le-am primit de la persoane deosebite.

–   Ce cărţi?

–   O antologie de poezie românească, primită de la o profesoară din gimnaziu, care a fost prima ei carte, pe care şi-a cumpărat-o şi a ţinut să mi-o dăruiască. O carte veche de 80 de ani. Apoi îmi plac mult cărţile mele de estetică şi filosofie, sau albumele de artă şi bijuterie. Când nu fac bijuterie, răsfoiesc , caut şi încep să mă regăsesc. Apoi am sculpturi pe care le-am făcut şi mi-s foarte dragi şi consider că şi bijuteriile mele sunt nişte mini sculpturi.

–   Ai lăsat pe cineva să între în atelier?

–   Da, chiar am prieteni care îmi vizitează atelierul şi sunt absolut fascinaţi de lumea asta, magică întru-câtva pentru ei, deoarece poţi să prelucrezi atâtea materiale, la grade înalte, peste 1000 de grade uneori, chiar îi fascinează.

15055830_1319469934738359_3284411220308038588_n

–   Poate fi periculoasă munca asta în atelier?

–   Totul e periculos. Începând de la soluţiile pe care le folosesc, până la butelia cu gaz, cu flacără, topesc argintul, aurul. Mi s-a întâmplat şi să împrăştii argint topit peste tot, m-am lovit şi cu ciocanul, sau au explodat diverse.

Photo&Edit Dragos Stefan
Photo&Edit Dragos Stefan

–   Îmi imaginez acum un laborator al unui om de ştiinţă cu multe substanţe în eprubete. Nu m-aş fi gândit până acum la procesul complicat care există în spatele unei bijuterii. Ce fel de tehnici şi instrumente foloseşti ca să faci bijuteriile?

Eu mai mult folosesc instrumente şi procedee clasice: ciocan, pilă şi traforaj şi foarte multă muncă.

Cam cât timp durează să faci o bijuterie?

Cel mai greu e să te pui în starea de a crea. Încerc să îmi creez atmosfera de care am nevoie, ascult muzică instrumentală. Sunt fascinat de lumea fantastică, de personajele din filme şi jocuri şi mi se par la fel de reale ca şi bijuteriile pe care le fac. O brăţară pot să o fac şi într-o zi, pot să o fac şi în două zile, sau depinde, poate dura şi o săptămâna dacă nu sunt mulţumit de cum arată şi trebuie să întrerup procesul. Nu îmi place să forţez nimic. Când nu mai simt, trebuie să fac altceva. Pur şi simplu să stau, să dorm.

Deci nu poţi crea la comandă?

Ba da, pot să fac bijuterii la comandă. Pot să personalizez pentru o vestimentaţie anume, sau un eveniment anume, pot integra un anumit mesaj într-o bijuterie, sunt deschis ideilor noi şi pot să comunic cu persoană căreia îi este destinată bijuteria.

Photo&Edit Dragos Stefan
Photo&Edit Dragos Stefan

Dacă ar fi să alegi o bijuterie preferată?

Toate îmi plac. Chiar mă uităm la bijuteriile mai vechi, cele începute în facultate, când aveam doi patenţi şi două pile şi le lucram pe noptieră, îmi plac şi acum şi mă fascinează cum am reuşit să fac ceva cu foarte puţin.

Iar materialele le procuri uşor?

La noi soluţiile pentru materiale sunt foarte scumpe. Folosesc sticlă, pe care o prelucrez manual, folosesc lemn de diferite texturi şi nunaţe, experimentez mult cu materiale noi, folosesc şi cupru şi alamă, zinc şi materiale preţioase ca argint, aur.

Cum prelucrezi sticla manual?

Pur şi simplu iau sticla, o topesc, o bag în cuptor sau la flacără. Pot să o topesc pe un metal anume. Sticla este compatibilă cu cuprul, foarte puţin şi cu alama, folosesc şi emailul de sticlă care e compatibil cu aurul, argintul. Mai folosesc răşini colorate sau alte materiale organice. De exmplu, pot să depun cupru pe orice formă, indiferent că este o pană sau o frunză. O pot acoperi cu un metal şi o pot păstra . Am o gama largă de produse şi materiale pe care le prelucrez. Totul este aşa că o tombolă care mixează foarte multe chestii la un loc, trecute prin foarte multe filtre.

Că să ne întoarcem puţin la parcursul tău, ai terminat facultatea şi ai devenit profesor, înainte de a deveni artist.

În timpul facultăţii am fost nevoit să şi lucrez, pentru că nu mi-am permis să rămân la facultate: am făcut şi insigne, am făcut şi diverse medalii, trofee pentru jocurile olimpice, am făcut şi restaurare. Apoi am început şi modulul pedagogic şi am predat pentru o scurtă perioada. Am renunţat la masterat pentru că nu am avut suficiente fonduri să continui şi m-am angajat undeva unde au fost vreo doi ani de chinuri.

–     Ce fel de job?

–     Tot aşa , făceam lucruri industriale, insigne şi altele. Şi pur şi simplu nu am mai suportat, ştiind că eu pot să fac lucruri frumoase şi relevante şi toate astea mi-au adus stres care s-a transformat în depresie,  şi mai apoi în boală.

–     Boală fizică?

–     Da, pur şi simplu.

–     Pentru că simţeai că poţi să faci ceva mai mult.

–      Simţeam că mă pierd pe mine. Chiar aşa s-a şi întâmplat. Am pierdut mult din antrenamentul pe care l-am avut. Pur şi simplu nu îmi mai rămânea timp pentru mine. Când am mers să îmi depun demisia, tremuram tot, pentru că nu aveam nicio rezervă strânsă, însă am ştiut că nu mai pot conţinuă. Şi de un an, am început să creez pentru mine. Am început să cunosc oameni noi, să colaborez şi acum încerc să dau înapoi societăţii, să comunic frumosul şi esteticul şi ce se mai poate comunica prin artă şi bijuterie.

–    Cum te-ai descurcat după aceea?

–     În mare parte cu ajutorul părinţilor . Este greu să treci peste partea asta cotidiană, în care trebuie să te întreţii, să mănânci, să supravieţuieşti, pentru ca mai apoi să acorzi timp artei. Trebuie să fii şi bucătar şi menajer şi şofer şi propriul impresar şi bijutier şi trebuie să le faci pe toate.

Când te-ai orientat spre bijuterie, te-ai gândit şi la aspectul comercial?

Nu, am fost atras fără să îmi dau seama. Am început cu câţiva patenţi, am demontat nişte ceasuri şi m-am jucat cu rotiţe, sârme, pe care le făceam pe genunchi, pentru că nu aveam spaţiu şi uşor, uşor am ajuns aici, fără să îmi dau seama şi am ajuns prea departe că să mai   dau înapoi.

13173347_1094231387305744_9154954216109143557_o
Photo&Edit Dragos Stefan

Ce fel de bijuterii vrei să creezi în viitor?

Bijuteriile reprezintă modul meu de a gândi, de a fi, de a ordona lucrurile, pentru că noi toţi suntem nişte ordonatori de lucruri şi de materie şi asta e natură firii umane, de a crea şi de ordona elementele de natură. Am un concept, o idee şi un mesaj pe care doresc să îl transpun în bijuterie : este legat de urban, civilizaţie şi interacţiunea omului cu natura , poluarea, probleme de mediu.

–   Cine ar purta astfel de bijuterii?

–   Este foarte greu să poţi bijuterii cu un astfel de mesaj şi este în acelaşi timp foarte greu să integrezi un mesaj destul de complicat şi să îl adaptezi într-o bijuterie. Nu mai porţi o bijuterie, ci porţi o idee, sau un protest poate. Am câteva piese realizate şi urmează să mai fac şi alte piese.

Oricum, o dată ce ai creat un obiect, el trăieşte cumva independent de artist. O dată făcut,  este liber şi supus interpretărilor diverse. Acum, cumva, bijuteriile nu îmi mai aparţin. Le-am făcut, le-am trimis în lume şi trăiesc independent de înţelesul pe care l-am pus în ele.

13247946_1096726137056269_1938931536940043952_o
Photo&Edit Dragos Stefan
13165946_1096726543722895_7756226909896777979_n
Photo&Edit Dragos Stefan

 

Photo&Edit Dragos Stefan
Photo&Edit Dragos Stefan

Pagina sa de facebook: Gabriel Popa

Bijuteriile pot fi văzute pe pagina de facebook: The Jeweller

Follow me on facebook
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here