Prima lună de rezidențiat

0
318
views

Nume și prenume: Sonia Luka

Specializare:Medicină de urgenţă

Oraș: Cluj-Napoca

 

Nume și prenume: Gheban Bogdan

Specializare: Anatomie Patologica

Oraș: Cluj-Napoca

Cine e doctorul tău preferat?

Sonia: Şefa mea, Dr. Adela Golea şi Dr. Raed Arafat,  care sunt reale modele de integritate, perseverenţă, inteligenţă şi management de succes.

Bogdan: Jerard Gardner, dermatopatolog din SUA , pentru dedicatia lui de a oferi o platforma online de prezentare a cazurilor microscopice și pentru pasiunea lui didactică.

De ce ți-ai ales această specializare și nu altceva?

Sonia: În clipa de hazard şi maturitate în care am decis să intru în grupul restrâns al celor care moştenesc  cunoştinţele lui Hipocrate, am pledat pentru totul sau nimic, adică să mă identific prin ceea ce fac sau să aleg orice altă meserie care să mă definească.  Astfel, pe măsură ce am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi cunosc limitele, temerile, ori lipsa lor, toate celelelte alegeri s-au risipit, rămânând să aleg ceea ce mi-am dorit să practic de când am visat să fiu om mare.

Bogdan: Mi-am dorit Anatomia Patologică pentru pasiunea mea pentru lumea microscopică și diagnostic. Diferența dintre anatomia patologica și medicina legală este că cea dintâi se ocupă cu moartea naturală, din spitale și de microscopie, iar medicina legală se ocupa cu decesele cauzate prin moarte violentă, medicina de penitenciare, criminalistica, toxicologie, psihiatrie de penitenciare. Sunt mai bine plătite decat restul deoarece beneficiem de un spor mai mare de risc pentru că ne expunem zilnic la substanțe cancerigene și la cadavre.

 Cât de diferit a fost față de cum ți-ai imaginat tu că o să fie, pe o scară de la 1 la 10?

Sonia: Nu a fost diferit faţă de ceea ce am crezut că va fi, ştiam la ce să mă aştept pentru că decizia de a-mi alege această meserie nu a fost una pripită. Aşa numitele diferenţe au constat în mici detalii precum acomodarea uşor dificilă cu turele de noapte, ideea de a lucra aproape în fiecare tură cu oameni noi şi desigur schimbarea statutului într-un om responsabil, aparent matur.

Bogdan: 7. Este foarte diferită realitatea față de ce înveți în cărți sau chiar și ce vezi la alții până îți vin ție propriu-zis cazurile, să îți storci creierii pe orice lamă primită. Este un challenge enorm dar binevenit. În facultate primești poze și descrieri foarte artistice care nu coincid aproape deloc cu ce vezi în realitate, te ajută, dar foarte puțin când primești lame și îți dai seama că nimic nu e ca și în cărți și trebuie să îți folosești experiența și judecata ca să interpretezi cum trebuie.

Așa cum eu nu aș putea face oftalomogie penrtru că mi se pare foarte scârbos, poate un oftalomog nu ar putea face ce fac eu din aceleași motive.

 

Care a fost cea mai faină zi (moment) din prima ta lună de rezidențiat?

Sonia: Nu a fost una singură, ci mai multe; momentele când am câştigat treptat încrederea celor cu care lucrez și mi s-a permis astfel să fac anumite manopere de una singură, ceea ce pentru mine a fost o mare realizare, zilele vesele în care am râs mult, pentru că atmosfera devine mult mai puţin tensionată în preajma oamenilor veseli, ziua primului salariu pe care am simţit-o ca o încununare a întregii munci depuse în toţi anii…dar deja m-am întins spre luna a doua.

Bogdan: Primele cazuri primite, prin care m-am inițiat în lumea detectivilor microscopici. Am avut un caz mai complicat care a necesitat consultări cu alți colegi și profesori precum și colorații speciale și mi-a oferit multa adrenalină și entuziasm, pe lângă faptul că în aceași zi au fost și 4 autopsii interesante. A fost epuizant, dar am ajuns acasă foarte multumit.

 Dar ziua cea mai proastă?

Sonia: La fel , nu a existat o zi care să fi fost proastă de la cap la coadă, ci momente de tensiune în care comunicarea a fost mai dificilă și s-au făcut greșeli. Mă supăr pe mine când nu îmi iese câte ceva din prima sau omit, greşesc.

Bogdan: Garda de sâmbătă cu un caz complicat și trist a unei tinere decedate. Întotdeauna e trist când vezi oameni de vârsta ta  decedați, din purul ghinion al naturii, dar cred că fiecare joacă ruleta rusească a vieții. Te si simți norocos, în același timp, pentru că trăiești și apreciezi mai mult viața. Ca să reziști cred că trebuie să ai o gândire mai logică și să reușești ca în timp să nu te implici emoțional, pentru că ceea ce faci este știință și nu te poți pierde cu firea la fiecare caz ce îl vezi. Da, poate ca un pic dus cu sorcova trebuie să fii ca să faci așa ceva, dar pentru mine e ceva natural. Așa cum eu nu aș putea face oftalomogie penrtru că mi se pare foarte scârbos, poate un oftalomog nu ar putea face ce fac eu din aceleași motive.

Care a fost cea mai importantă sarcină pe care ai făcut-o până acum?

Sonia: Cred că cea mai importantă sarcină pe care mi-o propun de fiecare dată este să reuşesc să consult, diagnostichez şi să stabilesc  de una singură tratamentul corect al unui pacient. Dacă reuşesc  fără ajutor, îl consider un real succes personal şi un pic ţopăi  de fericire oricât de nesemnificativ ar fi pentru alţii asta.

Bogdan: Fiecare caz și diagnostic este o sarcină ce trebuie tratată cu maximă importanță, orice pare simplu poate fi în aceeași măsură foarte complex dacă nu sunt atent.

Când ai fost mai obosit: după  o sesiune la facultă, sau o săptămână de muncă?

Sonia: Nu cred că am lucrat încă destul ca să raspund corect la această întrebare…epuizarea din sesiuni era una psihică mai degrabă,  pe când cea de aici e una fizică. Din experienţa de până acum declar sesiunile câştigătoare la capitolul epuizare.

Bogdan: Săptămâna de muncă.

A fost ceva care să te șocheze?

Sonia: A şoca e un cuvânt un pic prea mare, dar impresiona cu siguranţă da, cazuri despre care până acum citisem doar în cărţi, efecte adverse neaşteptate, rapiditatea cu care uneori se întâmplă totul sunt uneori copleşitoare.

Bogdan: Nu prea, sunt obișnuit să mă aștept la orice

 Ce fel de pacienți ai întâlnit?

Sonia: Clasificarea pacienţilor este cam aşa: normali-cooperanţi-înţelegători, dificili, foarte dificili şi copii.

Bogdan: Nu am contact cu pacienții.

Vreo unul care să îți rămână în minte în mod special?

Sonia: Nu îl voi putea uita pe unul dintre primii pacienţi, un fost arhitect, avea 90 și de ani. Am fost trimisă la el să îi explic motivul pentru care trebuie să mai aştepte o vreme venirea ambulanţei.  Ne-am împrietenit foarte repede, iar la un moment dat, mă tot trăgea de mână, nu înţelegeam nicicum ce vrea să facă. Până la urmă a reuşit să îmi tragă mănuşa de pe mână şi să îmi sărute mâna în semn de mulţumire că am avut atât de multă răbdare şi pentru că m-am purtat ”omeneşte” cu el. Recunosc, puţine lucruri mă impresionează, dar el a făcut-o până la lacrimi.

Te-ai dus acasă în vreo zi, după muncă, să îți iei din nou cartea de teorie și să împrospătezi cunotințele? 

Sonia: Da, bineînţeles, cu toate că avem acces permanent la informare şi în timpul serviciului, putem teoretic să ne potolim curiozităţile şi în timpul programului dacă e o zi mai liniştită, dacă nu, în zilele libere care sunt de mare folos pentru aprofundare.

Bogdan: Zi de zi.

Cum e o pauză la spital? Ai timp de cafea, ceai, țigară?

Sonia: Sunt zile şi zile, în cele mai libere facem şi pauze organizate cu colegii în care mâncăm, povesim, cafele, ţigări şi de toate, mai sunt şi alte zile în care apuc scurt să mănânc, uneori să şi mestec  şi alte zile foarte aglomerate în care mă bucur dacă apuc să merg o singură dată la toaleta. Prefer să nu manânc pentru că îmi scade prea mult randamentul şi concentrarea.

Bogdan: Avem timp să mai ieșim la o țigară după autopsii sau alte operațiuni ce durează

De unde mânânci în pauza de masă? (spital, sau mâncare din oraș)?

Sonia: Ne ducem mâncare de acasă, fie ne comandăm din oraş sau de la cantină toată gaşca.

Bogdan: Sandwich de acasă.

Ce ai făcut cu primul salariu?

Sonia: Spre bucuria mea, chiar am reuşit să fac multe din primul salariu, dar cel mai relevate sunt biletele pentru primul concediu din viaţa mea, restul sunt mărunţişuri.

Bogdan: Am cumpărat o căsuță pentru pisica mea și mi-am plătit avansul la un concediu la mare.

 

 

Follow me on facebook
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here