Violonistul Alexandru Tomescu în duet cu artiști indieni – la West meets East 2018

0
140
views

Muzica este una dintre formele artei care poate să aducă cu adevărat oamenii împreună, să dizolve granițele, să șteargă conflictele. Asta ne-a fost reamintit într-o seară  de toamna, de evenimentul ” West meets East 2018″, care i-a adus pe aceeași scenă pe violonistul român Alexandru Tomescu, împreună cu trei artiști indieni: Udhai Mazumdar, Udhai Mazumdar și Bhaskar Das.

Festivalul se vrea o continuare modernă a primul concert “WEST MEETS EAST”, când, în 1966,  Ravi Shankar ,  muzician și compozitor indian, maestrul lui George Harrison, membru al formației Beatles s-a întâlnit pe scenă cu violonistul american Yehudi Menuhin, cel care în 1927 venea în România, la Sinaia, pentru a lua primele lecții de vioara de la George Enescu. Cei doi au fost premiați cu premiul Grammy pentru cea mai bună muzică de cameră

La Cluj, înainte că românii să audă prima raga indiană din acea seara, interpretată de Alexandru Tomescu,  pe scenă se contura un frumos contrast între imaginea violonistului îmbrăcat într-un costum sobru, elegant, cu o poziție fermă a corpului, spatele drept și figurile interpreților indieni, așezați în poziție lotus, îmbrăcați în tuninci(galben aprins, negru, maro), fără încălțăminte în picioare.

Diferențele s-au armonizat repede însă, pe măsură ce muzica de vioară i-a  răspuns într-un dialog armonios celei de bansuri (flaut) tablă și sitar.

Proiectul  «West meets east« s-a născut din pasiunile a doi oameni : Iulia Nălățan, iubitoare și cunoscătoare a Indiei, precum și promoter a culturii indiene în România și domnul Ciprian Moga, iubitor de jazz și motorul din spatele asociației “Jazz Fan Rising”.

Oana Bărăian: Cu ce ganduri ati pornit la drum si ce v-a facut increzatori in nevoia romanilor de a asista la un astfel de spectacol inedit ?

 Ciprian: Noi românii, indiferent de generație, aflăm de mici că spațiul românesc s-a situat de-a lungul timpului la mijloc, între Orient și Occident. Povestea „West meets East” așează perfect România la mijloc între cele două lumi

Avem un occidental, Yehudi Menuhin, care din prietenie pentru un oriental, Ravi Shakar, acceptă să îi cânte muzica, supunându-se rigorilor tradiției școlii indiene. Împreună au un succes enorm. Discipolul Menuhin, când alcătuiește repertoriul primului disc West meets East alege o lucrare a maestrului sau, George Enescu, o sonată „în caracter popular românesc”, ca reprezentantă a muzicii occidentale. O întâmplare atât de frumoasă!

La 50 de ani distanță, începe povestea noastră. Într-o zi, Iulia îmi arată în “Raga Mala”, memoriile lui Shankar, amintirile acestuia despre Enescu la Paris, la începutul secolului XX, și despre Menuhin, adolescent, care tocmai își începuse ucenicia. I-am replicat imediat cu pasaje din “Călătorie neterminată”, memoriile lui Menuhin, cu care crescusem în casă, mama mea fiind profesoară de muzică. Știam de acolo despre legătura profundă dintre Menuhin și dascălul său, Enescu, de care a avut grijă până în ultima clipă a vieții acestuia.


Este o caracteristică a tuturor oamenilor remarcabili, aceea de a se ridica deasupra categoriilor mărunte, de a se identifica cu spiritul unui loc, mai degrabă decât cu granițele sale. 

Ne-am zis atunci – cum ar fi să retrăim emoția acelei reîntâlniri unice între Menuhin și Shankar, să oferim această întâlnire lumii noastre actuale? De aici a plecat totul.

Muzica indiana nu e scrisa pe partituri, ci se transmite prin viu grai de la maestru la discipol. Totusi, Ravi Shankar a scris partial niste partituri pentru Yehudi Menuhin.
Dupa acele partituri ati plecat dumneavoastra intr-o cautare aventuroasa, pentru a putea sa le aduceti domnului Alexandru Tomescu ca material de studiu. Din ce am citit, ati cautat in arhive din toata lumea, pana sa le gasiti in arhiva unui colectionar privat.

Imi imaginez aici o cautare asemanatoare cu aventurile “Indiana Jones”. Cum a aratat aceasta cautare de fapt ? A fost greu sa castigati increderea colectionarului ?

Într-adevăr, pe parcursul căutarilor zâmbeam amândoi, imaginându-ne secvențe cu hărți în mișcare, ca în « Indiana Jones», când eroul călătorește dintr-un colț într-altul al lumii. Căutările noastre au durat cam un an.

Punctele principale de pe hartă au fost București, Bruxelles, New Delhi, New York, Londra, Los Angeles, Paris, Zurich. Căutarile au avut loc în mare parte de acasă, pe telefon, pe e-mail, și am făcut din când în când călătorii pentru căutări în biblioteci și arhive și pentru întâlniri.

Experiența ne-a rezervat surprize. Am descoperit o lume mai puțin cunoscută nouă, « occidentalilor », cea a muzicienilor orientali, indieni, cu reguli ancestrale, respectate cu sfințenie și care mai păstrează parfumul tainelor din cărțile vechi de călătorie. De exemplu, una dintre regulile cărora ne-am supus, a fost obținerea acceptului familiei Shankar.


Care credeti ca este importanta sau relevanta deschiderii catre cunoasterea altor culturi in Romania de azi, asa cum este acum, strabatuta de conflicte interne.


Iulia Nălățan: Există, din punctul meu de vedere, numeroase feluri de raportare între « noi » și « ceilalți » – fie că e vorba de vecinii de peste drum sau cineva de la capătul opus al globului. Acest mod de raportare poate varia de la curiozitate, admirație, până la dușmănie. De la India am învățat că diversitatea e o caracteristică a creației în toate formele sale, iar dorința omului de a crea unitate în mod artificial, încercând să anuleze diferențele, nu duce decât la conflicte și nefericire.

Menuhin spunea că “cele mai bogate culturi sunt rodul încrucișării între Orient și Occident.” El se născuse în America, din părinți evrei care emigraseră din Rusia. Astfel, pe tot parcursul vieții a manifestat un interes viu pentru orient și o dorință intensă de «întoarcere la obârșii ». Primul contact cu lumea aceasta l-a avut vizitând România, pe urmele lui Enescu, mai apoi țara de unde plecaseră părinții săi, iar în cele din urmă India, “sursa originală, patria mumă, unde, deși străin, mă simțeam ca la mine acasă.”

Ravi Shankar, pe de altă parte, s-a născut în Varanasi, loc sacru și unul din cele mai vechi orașe din lume. În copilărie a plecat în Europa, cu trupa de dans a fratelui său, locuind o perioadă la Paris. Când a început să concerteze în afara țării, a simțit nevoia să explice ascultătorilor tainele muzicii și culturii sale. Prin urmare, a devenit un prim ambasador al muzicii clasice indiene în occident, facilitând publicului înțelegerea și aprecierea acesteia.

Proiectul « West meets East » s-a născut mai ales pe bazele prieteniei de durată dintre cei doi . Este o caracteristică a tuturor oamenilor remarcabili, aceea de a se ridica deasupra categoriilor mărunte, de a se identifica cu spiritul unui loc, mai degrabă decât cu granițele sale.


In ce fel ar putea schimba(catusi de putin) viata unui roman, contactul cu o cultura complet diferita ?Cum traiti acum, ca romanca, dupa experinta Indiei ?


Dacă ar fi să aleg un concept semnificativ care m-a marcat, ar fi importanța ideii de relație in definirea sinelui. Omul nu e văzut ca un individ, o entitate separată, care interacționează cu alte entități separate, ci este mereu interdependent, conectat cu tot ce există. Această idee schimbă multe lucruri în relația cu mediul și cu oamenii, dacă e înțeleasă profund.

Chiar și în procesul de învățare, mai ales când vine vorba de artă și spiritualitate, se pune accent pe relația maestru – discipol, care este de fapt o legătură pe viață, nu o simplă metodă de predare a unor cunoștințe, de pe urma căreia te alegi cu o diplomă. Am putut observa acest aspect împreună cu Ciprian, pe tot parcursul turneului, urmărind interacțiunile dintre Udhai Mazumdar și studenții săi, Rohan Dasgupta și Bhaskar Das.


Partea a 2- a: Interviu cu Udhai Mazumdar (va urma)

Follow me on facebook
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here